Pestera Cetatile Ponorului

Harta Pestera Cetatile Ponorului

Cetățile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestieră care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș.

La Cetățile Ponorului se poate ajunge și din centrul stațiunii turistice Arieșeni, urmând drumul comunal până în satul Cobleș, iar de acolo marcajul cu triunghi roșu. Cei 10 kilometri până în satul Cobleș se pot parcurge cu autoturismul, iar apoi pe jos.

Platoul Padiș este un bazin închis, unde apa de suprafață aproape lipsește, fiind drenată în întregime pe sub pământ în valea Galbenei și în valea Boghii. Prin colorări au fost identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri ca Lumea Pierdută, Ghețarul de la Barsa, Cetățile Radesei, Peștera Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapa Ruginoasa, doline, uvale, izbucuri și ponoare etc.

Pestera Cetatile Ponorului are o galerie principală de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare râu subteran din țară, curge formând cascade, repezișuri și vâltori. Intrarea în peșteră se face printr-un portal de 70 m înalțime și 30 m lățime ce perforează peretele primei doline, gigantică și aceasta( 300 m adâncime, 1000 m diametru).Dupa câțiva zeci de metri de la intrare se intersectează dolina a doua de 70 m diametru și 150 m înălțime, cu pereți verticali. Tot aici sub portal iese dintr-o galerie un râu puternic. Este apa ce dispare în sifonul din Peștera de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolină este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă.

După ce se trece de zona luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Apoi se pătrunde în zona dificilă unde bolovani și trunchiuri de copaci cladesc baricade peste care apa formează cascade si vâltori. Pentru înaintare se folosesc tehnici alpinistice și barci de cauciuc. Prima sală, usor alungită are în partea superioară o galerie fosilă de 300 m. Urmează Sala Taberei, o verticală și primul lac navigabil. Se trece o noua baricadă, lacul al doilea și o galerie impresionantă de 70 m înălțime ce duce la lacul 3 și 4. Sifonul sau lacul 5 ce urmează se poate trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care urmează lacul 6 lung de 85 m. Se trec urmatoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se gasesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de dupa această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiană, frumos concreționată, da acces într-o sala cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formand lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat de trunchiuri de pomi. Din acest punct, sfârșitul propriu-zis al galeriei, începand din 1972 alpiniștii au efectuat o mulțime de escalade în căutarea pasajului de trecere spre aval. S-a reusit urcarea a 120 m dar galeriile găsite până acuma nu au încă legatură cu activul principal.

Peștera Cetățile Ponorului poate fi vizitată. atât zona de suprafața cât și galeria subterană până la Sala Taberei cu mijloace de iluminare și cizme de cauciuc. În continuare, galeria activa poate fi parcursă de echipe de speologi experimentați și necesită costume impermeabile, barci de cauciuc, cizme, corzi, coboratoare, blocatoare...

Sursa: https://ro.wikipedia.org/